Cred că ar trebui să încerc noaptea asta
(Luna măruntă ar putea să coboare un metru)
să mușc din norii uciși în lava sudalmelor,
forjând la mici dimensiuni sorii de fier.

Dacă mi-aș pregăti cina la focul din interiorul craterelor,
cu cartofi copți și unghii tăiate,
să nu zgârii privirile căzute în interiorul meu,
leii aruncați în gropile cu oameni ar putea fi reali.

Așa îmi voi pierde controlul punctelor cardinale,
în noaptea asta îmi voi strivi busola
de nordul care-n foc m-a aruncat,
iar sudul atins de magie îmi va ucide păcatele.

În noaptea asta îmi voi ucide norii
și voi pleca cu mari bucăți de cer,
îmi voi roși sudalmele în fier
și voi forja în mine însumi sorii.

În noaptea asta voi da foc la Lună,
cartofi voi coace-n craterele ei,
voi arunca priviri în gropile cu lei,
iar vieții îi voi spune: noapte bună!

În noaptea asta îmi voi strivi busola
de nordul care-n foc m-a aruncat,
va arde-n mine ultimul păcat
și mă voi stinge apoi, cu Coca-Cola.